Să binevoim a ne introduce organul erectil în orificiul YM! ( Hai să ne bagam pula în mess! )

Crengile mi se rup, florile mi se ofilesc și frunzele-mi nu mai fotosintetizează de la atâta filozofie. Într-adevar, și pe mine mă măcinau aceste “probleme fundamentale ale existențialismului”. Dar deja am spus niște cuvinte care sunt peste capacitatea mea de înțelegere, căci nu se cuvine ca orice om normal să folosească asemenea sintagme, ce aparțin unui domeniu mult superior puterii sale de a pricepe, ci sunt destinate oamenilor culți precum “zeițele messengerului”, care ne dezvaluie zilnic, prin statusurile lor excepționale, nemaigândite și nemaiîntâlnite, răspunsuri la cele mai complexe dileme ale univers!
Dar am găsit dezlegările la toate nedumeririle mele acum, ce noroc pe mine! Sincer, nu mai puteam dormi noaptea cu atâtea preocupări pe cap. Dar ce bine că avem multe minți luminate prin preajmă, care mi-au dat răspunsurile mult așteptate. Socrate, Platon, Kant, Schopenhauer și alți baieți d-ăștia, toți sunt gunoaie pe lângă aceste ființe magnifice, care-și sacrifică totul căutând soluții la cele mai îngrijorătoare chestiuni, cărora nu credeam vreodată ca e cu putință a le da de capătâi, la obsedantele întrebări care ne urmăreau zi de zi, ne bântuiau mintea noapte de noapte... la care cugetam neîncetat, dar fara vreun rezultat. În zadar ne chinuiam, iroseam timp și uzam memoria. Și când totul părea pierdut, și viitorul nostru de primate sculate, primejduit, atunci s-a petrecut miracolul! Au apărut „ele”, cu soluțiile mult așteptate. Dar se pare că această așteptare a meritat cu adevarat. Nici nu vreau să mă gândesc cât efort au depus ele, sărmanele, pentru a ne deschide nouă calea spre adevarul absolut, la care inițial, doar ele aveau acces. Cât au lucrat cu intelectul, sufletul, gura și mâinile. Aici, în sacra locație pe care toți o cunoaștem, valhalla contemporană, MESSUL, aici se aflau urmașii lui einstein, filozofii ce ne vor propulsa spre o nouă era a cunoașterii și prosperității, a fericirii necondiționate, o nouă epocă a pulii mele, plina de zâmbet, culoare și smegmă pentru toți! Noul Eden...


.ne pare rau ca v’am distras atentia si v’am stresat cu atatea intrebari..dar va rasplatim cu toata recunostinta pentru ceea ce ati facut in aceasta privinta..fara voi, lumea ar fi ramas la fel de invaluita in mister,”proasta” (si n’am fi avut nicicand onoarea sa fi fost numiti „zdrente”) ...si oamenii s’ar fi prapadit incercand sa (nu)gandeasca(asa cum fac ele)....de aceea, va multumim,”divinelor”,”divelor”sau cum va place sa va numiti ...dar acum..mai avem o nelamurire..poate ne ajutati si de aceasta data:D: cum se face ca pana acum nu existau persoane asa luminate si deodata ne’ati invadat?ati aparut ,brusc, intr’un numar asa de mare:O...e surprinzator ...ne uimiti cu atata filozofie, ne incantati cu atea „buoticuri”...chestii „ruoz” si „muov”...cu excesiv de multe „oglinzi,oglinjoare” si margelute,gentute ,bai(de’alea cu gresie ,faianta si wc)unde va faceti, probabil, toaleta ..si desi ne sunteti superioare ati acceptat(cu mult prea multa usurinta) sa va descoperiti trupul in fata „specimenelor” din lumea „de jos”...va admiram ,sincer,mai ales pentru imbracamintea dezbracata pe care o detineti si pe care numai voi stiti de unde o procurati......numai respect....si sa nu uitam(n’o sa’mi iert asta niciodata...am uitat esentialul:-Concluzia(daca nu sunt prea crud)ar fi urmatoarea:suntem invadati de pitzipoance si minipitzipoance multicolore,divinitati jegoase care se cred superioare prin hainele”de firma”,vocabularul vulgar si nelipsitul telefon (cu camera, logic)pentru a imortaliza cele mai importante momente :trezit ,(ne)spalat,mancat (de obicei fructe exotice),cacat(neaparat trebuie sa apara wc’ul si pentru a ne deschide si mai mult ochii, s’au hotarat sa imortalizezemomentele de maxima concentrare cand il folosesc;sa stim si noi cum si la ce se utilizeaza.),plimbat(“prin orash,cu fetele/pizdele mele”) in tinute (in)decente, iubit(“ube,b3b3 m3u/ube,ubitele”),schimonoseli in fata oglinzii(denumite, sugestiv,”buotic”),cracit,caprit si alte activitati…nelipsite,de altfel, din viata fiecarei pipite care se respecta..in final,fuga la calculator/”laptop” si ‘hopa’pozele apar pe hai faiv(hi5,pt oamenii culti)….apoi “mass-uri” peste “mass-uri”:”puozici noi!comm,pls, returnez:D:X:X:X::X:”(normal, nu este permisa omiterea a doua puncte ics(:X))..sunt atat de luminate fetele astea ,incat si noaptea patrund razele de “soare” in culcusurile lor si este neaparat necesar sa poarte ochelari de soare, doar nu vrem sa orbeasca…doamne fereste…
Poate ca unii dintre noi se temeau ca nu o sa fim invadati de extrateresti, stati linistiti,au avut ele grija…si inca mai au…au infectat un numar considerabil de persoane cu virusul “pitziponcisisului”(care, ma tem ca’i o boala incurabila),al “inteligentei”,al “bunului’gust”…cazand in patima sutingului(“shooting’ului”:D),fetele noastre si’au dezvoltat imaginatia,au dat dovada de multa originalitate si au reusit sa ne faca invidiosi pe “formele” lor extraordinare pe care nu le mai vazusem pana acum la nicio fiinta umana normala…probabil de’asta sunt si atat intelepte..caci le’au fost daruite si alte organe care le ajuta sa ‘gandeasca’….va admiram,dragelor, si avem asteptari si mai mari de la voi…stiti si stim ca puteti(deveni si mai penibile si sunt capabile de a va crea multe situatii ridicole,dar admirabile in comunitatea voastra)…

Luceafărul reloaded. Roll in your grave, Eminescu!

A fost odată ca-n poveşti,
A fost, de n-ar mai fi,
S-or speria în ape peşti
Când ce vă zic or auzi.

Era o fată bună rău,
Şi cu inima mare,
Era cuminte mai mereu,
Dar nu între picioare.

Şi toţi spuneau că e frumoasă,
Cum doar un înger poate fi,
Dar ea stătea mereu botoasă,
Şi privea cu ochi zglobii.

Făcea doar poze de profil,
Să pună zilnic pe hai faiv,
Noaptea se furişa tiptil,
Să facă iarăşi striptis...laiv!

Holbându-se în orice seară
Când nu avea clienţi pe mess,
Îţi întindea micuţa gheară,
Dar nu vorbea, avea abces.

Privea la steaua aia mică,
Cu ochii mari şi visători,
Se scărpina la păsărică,
În timp ce consuma licori.

De mult o tot analiza,
Dar nu-i găsea niciun cusur,
Era perfectă-a naibii stea,
Şi iar se scărpina în cur.

Şi razele sale fiebinţi
O încălzeau pe fufulică,
Şi strângea fătuca din dinţi
Era uda la gaurică.

Ca animal de companie,
Ar fi frumoasă sclipicica,
I-ar da mereu cu alifie,
Şi i-ar scărpina burtica.

O să-l adore ca pe-un fiu,
Ca pe căţei sau ca pe mâţe,
Să-l strângă până face "piu",
Să-l ţină veşnic lângă ţâţe.

Dar steaua era prea departe,
La nush ce altitudine
Aşa că se dădu deoparte,
Luă altă atitudine.

Acum se dezbracă de tot,
Se puse-n pat că să aştepte,
Se dă cu mult luciu pe bot,
C-aşa fac fetele deştepte.

Steaua e doar un corp inert
Fără chip şi fără glas,
Părea că este un ou fiert,
Un miez scârbos de ananas.

Tot ezita fata-n tăcere,
Ce trebuia oare să facă?
Şi mintea ei cea de muiere
O îndemna cu spor să tacă.

Statea fetita frumusel, l
Luceafarul priveste,
S cam incinge usurel,
Şi dupa ea tanjeste...

O urmărea nesăţios,
Cum trupu-şi unduia
O mângâia ambiţios
Şi pulsul îl simţea

Şi intra-n cameră la ea,
Şi lacom o priveşte,
Şi puţulica lui de stea,
În pantaloni îi creşte

Lumina toată-şi revărsa
Pe nudul fufulicei,
De-afară-un sunet se-auzea,
Cântecul pitulicei.

Era doar cântul exaltat
Al fufei în extaz,
Care gemea neîncetat
Cu un miros de praz.

Și și-o dorea cu-atâta dor
În trupu-i de virgină,
S-o simtă-n ea pătrunzător,
Cotcodăcind ca o găină.

Privește azi și înc-o dat',
Căci ea era cam chioară,
Luceafărul i s-a băgat,
În inima-i fecioară.

Și-și ia fata inima-n dinți
Să-l cheme de departe,
Cu gând la razele-i fierbinți,
Îi spuse într-o noapte

"Cobori aici, astru frumos
Din ceru-ți de azur,
Dar vezi, că am spălat pe jos,
Deci să nu cazi în cur!"

Luceafărul se încngea,
Și razele-i crescură,
La fetișcană se gândea,
Ca să i-o dea în gură.

Și se gândește el un pic,
Și brusc se luminează,
Din mare, să devină mic...
Și-n om se întrupează.

Și-un mândru coca apăru
În fața casei sale
Și o manea el îi făcu,
Și-aruncă cu parale.

Se urcă pe a ei fereastră,
Și inima-i se-nmoaie,
Dar noaptea era prea albastră,
Și se lovi la coaie.

Se uită pe pereții goi,
Apoi și la fătucă,
Privește la cei doi sâni goi,
Și la juma de bucă.

Era atât de excitat
Avea bale la gură,
Iar când pe ușă a intrat
Iar s-a lovit la pulă.

Pe când fătuca îl văzu,
El se ținea de coaie
Și se mira cum de-a ajuns
În mica ei odaie.



""""