Luceafărul reloaded. Roll in your grave, Eminescu!

A fost odată ca-n poveşti,
A fost, de n-ar mai fi,
S-or speria în ape peşti
Când ce vă zic or auzi.

Era o fată bună rău,
Şi cu inima mare,
Era cuminte mai mereu,
Dar nu între picioare.

Şi toţi spuneau că e frumoasă,
Cum doar un înger poate fi,
Dar ea stătea mereu botoasă,
Şi privea cu ochi zglobii.

Făcea doar poze de profil,
Să pună zilnic pe hai faiv,
Noaptea se furişa tiptil,
Să facă iarăşi striptis...laiv!

Holbându-se în orice seară
Când nu avea clienţi pe mess,
Îţi întindea micuţa gheară,
Dar nu vorbea, avea abces.

Privea la steaua aia mică,
Cu ochii mari şi visători,
Se scărpina la păsărică,
În timp ce consuma licori.

De mult o tot analiza,
Dar nu-i găsea niciun cusur,
Era perfectă-a naibii stea,
Şi iar se scărpina în cur.

Şi razele sale fiebinţi
O încălzeau pe fufulică,
Şi strângea fătuca din dinţi
Era uda la gaurică.

Ca animal de companie,
Ar fi frumoasă sclipicica,
I-ar da mereu cu alifie,
Şi i-ar scărpina burtica.

O să-l adore ca pe-un fiu,
Ca pe căţei sau ca pe mâţe,
Să-l strângă până face "piu",
Să-l ţină veşnic lângă ţâţe.

Dar steaua era prea departe,
La nush ce altitudine
Aşa că se dădu deoparte,
Luă altă atitudine.

Acum se dezbracă de tot,
Se puse-n pat că să aştepte,
Se dă cu mult luciu pe bot,
C-aşa fac fetele deştepte.

Steaua e doar un corp inert
Fără chip şi fără glas,
Părea că este un ou fiert,
Un miez scârbos de ananas.

Tot ezita fata-n tăcere,
Ce trebuia oare să facă?
Şi mintea ei cea de muiere
O îndemna cu spor să tacă.

Statea fetita frumusel, l
Luceafarul priveste,
S cam incinge usurel,
Şi dupa ea tanjeste...

O urmărea nesăţios,
Cum trupu-şi unduia
O mângâia ambiţios
Şi pulsul îl simţea

Şi intra-n cameră la ea,
Şi lacom o priveşte,
Şi puţulica lui de stea,
În pantaloni îi creşte

Lumina toată-şi revărsa
Pe nudul fufulicei,
De-afară-un sunet se-auzea,
Cântecul pitulicei.

Era doar cântul exaltat
Al fufei în extaz,
Care gemea neîncetat
Cu un miros de praz.

Și și-o dorea cu-atâta dor
În trupu-i de virgină,
S-o simtă-n ea pătrunzător,
Cotcodăcind ca o găină.

Privește azi și înc-o dat',
Căci ea era cam chioară,
Luceafărul i s-a băgat,
În inima-i fecioară.

Și-și ia fata inima-n dinți
Să-l cheme de departe,
Cu gând la razele-i fierbinți,
Îi spuse într-o noapte

"Cobori aici, astru frumos
Din ceru-ți de azur,
Dar vezi, că am spălat pe jos,
Deci să nu cazi în cur!"

Luceafărul se încngea,
Și razele-i crescură,
La fetișcană se gândea,
Ca să i-o dea în gură.

Și se gândește el un pic,
Și brusc se luminează,
Din mare, să devină mic...
Și-n om se întrupează.

Și-un mândru coca apăru
În fața casei sale
Și o manea el îi făcu,
Și-aruncă cu parale.

Se urcă pe a ei fereastră,
Și inima-i se-nmoaie,
Dar noaptea era prea albastră,
Și se lovi la coaie.

Se uită pe pereții goi,
Apoi și la fătucă,
Privește la cei doi sâni goi,
Și la juma de bucă.

Era atât de excitat
Avea bale la gură,
Iar când pe ușă a intrat
Iar s-a lovit la pulă.

Pe când fătuca îl văzu,
El se ținea de coaie
Și se mira cum de-a ajuns
În mica ei odaie.



""""